Poveşti de groază despre lacuri blestemate din Moldova

Localnicii pun toate nenorocirile pe seama blestemelor: nuntaşi înecaţi cu sute de ani în urmă care mai cântă şi acum, peşti uriaşi şi ape vorbitoare sau strămutate.

Una dintre cele mai groaznice poveşti se leagă de iazul Nimirceni, situat la cinci kilometri de localităţile sucevene Bosanci şi Fălticeni. „Era iarnă. Nişte nuntaşi se duceau spre o biserică din apropiere. Ca să nu înconjoare iazul, au trecut de-a latul. Gheaţa a cedat iar toţi nuntaşii s-au înecat“, povesteşte Lucreţia Plămădeală, pensionară. Din apele reci ar fi scăpat doar câţiva copii nevinovaţi, „ca semn de la Dumnezeu“.


Uneori, în miezul nopţii, spun localnicii, nuntaşii revin la viaţă şi îşi continuă nunta, pe iaz auzindu-se acorduri de fanfară. „Într-o seară, când eram mai tânăr, am ieşit să văd de ce urlă câinii. Am auzit fanfara cântând pe iaz. Am fugit de acolo fără să mă mai uit în urmă. Locul ăsta e necurat mai mult ca sigur“, povesteşte Ştefan Dima, cioban. Localnicii cred că iazul îşi cere partea de suflete tinere. „Acum vreo doi ani s-a înecat un tânăr. Era doar până la genunchi în apă, dar el şi-a pierdut viaţa. Unii spun că atunci s-a auzit şi o voce din adîncuri: «Ora a sosit, omul a venit»“, povesteşte Daniel Ciobanu, localnic.

Monştrii din burta Chiriţei
Situat în partea de nord-est a municipiului Iaşi, în apropiere de localităţile Dancu şi Valea Lungă, lacul de baraj artificial Chiriţa serveşte de prin anii ’68 drept rezervă de apă potabilă pentru capitala Moldovei. Moş Constantin Leonte (78 de ani), din localitatea Valea Lungă, ştie poate cel mai bine câte lacrimi de durere şi deznădejde a smuls lacul din ochii ieşenilor. „S-a înecat un paraşutist cu vreo douăzeci de ani în urmă. Timp de mai bine de trei săptămâni, oamenii i-au căutat trupul pentru ca familia să-l îngroape creştineşte. Autorităţile ar fi cerut ajutorul scafandrilor din Constanţa. Au intrat în apă, dar nu au stat mult. Au ieşit speriaţi la mal spunând că au văzut nişte somni uriaşi şi că nu mai intră în apă“, spune localnicul. După săptămâni de căutări, trupul paraşutistului a ieşit la suprafaţă. Avea o parte a feţei mâncată de peşti. Vă spun eu: sunt mari de tot somnii ăia din lac, că şi scafandrii spuneau că te pot mânca“, povesteşte moş Leonte, scuturându-şi umerii atinşi parcă de o suflare de aer rece.

33 de sate pe fundul lacului
În judeţul Neamţ, oamenii cred că strămutarea populaţiei din anii ‘50 şi inundarea satelor, a bisericilor şi a cimitirelor a aruncat un blestem asupra apelor. Pentru finalizarea acumulării de la Bicaz au fost evacuate 18.760 de suflete din 2.291 de gospodării.

Apele Bistriţei au acoperit vatra a 33 de sate, cu tot atâtea biserici şi cimitire, într-o zonă cu o lungime de circa 60 de kilometri. În verile secetoase, când nivelul Lacului de acumulare „Izvorul Muntelui“ scade, din apă ies, ca o insulă, ruinele bisericii.

Doar anul trecut s-au înecat şase persoane în lacul de acumulare Topoliceni, cel de la Bâtca Doamnei sau în canalul de fugă de pe raza comunei Costişa. Unele persoane înecate au fost scoase din apă la după o zi sau două de căutări, altele au fost aduse de ape la grătarele hidrocentralelor. Altele nu sunt recuperate niciodată.